Fată frumoasă ,fată ingandurată,
e noapte afară si intunericul isi trage cortina
peste negurile argintii ale ploii.
e atâta bucurie in scăpărarea nopții
că tresaltă in chiote grâul
abia incolțit in privirea ta ,Marie.
fată frumoasă ,pe strada către casă
te intâmpină anii din copilărie.
in cimitir, s-au adunat parinții
și așteaptă cu capul descoperit
focurile lui marte , un colac și un pahar de vin..
fată frumoasă,fată aleasă , nu te-ntrista!
fiecare vine cu un destin
si tu ai avut atâta răbdare..
si acum plouă și -a plecat inainte
si cea de pe urmă ursitoare.
arhanghelul din vis
și-a pus crinul la butonieră
și a plecat grăbit , in pas intins,
s-a urcat in trenul spre ultima frontieră.
fată frumoasă ,femeie ingandurată ,
uită-te pe fereastră și contemplă țărmurile nopții vii
și nebunia de a crede că ești iubită fără să fii.
plouă adânc ,plouă mărunt de primavară
o ploaie căzută pe gânduri
cu plans de catran pe obrazul subțire.
Fată frumoasă ,șterge-i-l cu palma
și fă-l vers in poezie și in amintire .
din turnul ploii ,uită-te cu dor.
iubitul e-acolo și ¬¬-ncearcă astăzi ultimu-i zbor.
fată frumoasă ,femeie aleasă
,uită-te pe fereastră!
privește cum viața și-a ridicat reverul
și nepăsătoare a plecat mai departe.
plouă ăarunt ,plouă a primaăvară peste toate
peste trecut ,peste geamurile nopții sparte .
fată frumoasă , femeie senină
,plouă la tine-n pridvor și-n suflet se face lumină.
plouă mărunt ,plouă cu ghiocei si cu brândușe
plouă cu primăvară si cu iubiri nespuse.
Ma doare-un vis de primăvară
Când stă să nască noaptea-afară
,din seva lui răsar scântei
Și se aprind pe cer petale,
Când zorii - apar trandafirii
Căci ,din parfumuri de zambile,
Se leagă- pagini și în file
Povești cu vieți ce au noroc
Și cu iubiri ce- n timp se- ntorc.
A făcut cerul potecă
Azi , mă uit printre uluci
să le văd umbra sub nuci
Sau sub pomii de la poartă
Unde mă jucam odată.
Viețile din Crăcăoani
Au trecut pragul sub ani
Si -au lăsat in amintire
Chipul lor in nemurire.
Pentru ca astazi te-am simtit atat de aproape ,
am
intins palmele si am vrut sa te mângâi
așa... cum mangâi o pasăre rănită de tăișul zborului.
dar n-am știu, biet gând nevinovat,
că rănile mele din suflet
se coborâseră in palme
și m-au durut
și m-a durut
că indrăzneala lor
s-a frânt in neingăduință.
Azi, marea si -a înclinat fruntea incărunțită de valuri
A
îngenunchiat in cadență
Si a sărutat malul salvator,
Care i-a întins mâna
Si i-a strecurat ,pe furiș de privirile mele,
În căușul scoicilor, o fărâmă din timpul zeilor.
Si timpul s-a spart in cioburi de nisip
Si marea si-a întors valul
Si a plecat spre orizont ,
Tăind cu creasta lui felii de asfințit.
O fluturare de aripă,
Un
zbor tăiat in răsărit,
Un cer albastru la zenit,
Un soare blând in asfințit,
O mare c-un val tăvălit,
Surâs de copil fericit,
În vara asta s-au nuntit
Si-s privilegii de trăit.
Umbla iarna pe razor
Ca si-a prins rochia alba
Intr-un firicel de nalba..
Si-mpleteste alb cu rosu
Intr-un fir de martisor
Sa il prinda binisor
Colo-n piept, vreun fecior!
Tanara si rusinoasa
Primavara-n camp se lasa
Sau ,daca vrei tu, fecioara ,
Chiar acuma se coboara!
Si-a adus rochia verde,
Toata lumea-n jur o vede
Si-o roteste-n dans cu vantul
Sa-ti aduca-n dar cuvantul.
Daca mai privesti o data,
A topit zapada toata
Si-a facut din ea o balta
A sarit-o dintr-o data ,
Uite-asa, intr-un picior
Iar cu fir de martisor
Prinde-n inimi de feciori
Pe-nserate, fugar dor,
Singurul meu martisor!
"Bună dimineața si o clipă
te-am prins fericire de-o aripă
și-am plecat ,asa ,cu tine-n zbor
până hăt ,acolo sus pe-un nor,
să privesc in jos ,inspre pământ
și să-ți fac duios un legământ
să te tin de aripa ta dreaptă
si să-i spun iubitului ce-asteaptă,
pan' la inima –mi, mai are doar o treaptă,
Că azi ploua -n prag de primavara
si că iubirea mea nu-i intr-o doară!"
Si cerul se pregătește de culcare.
Isi deretecă așternutul ,
Îl scutură de ultimele firimituri din zi.
Și
eu aud cum din pernele norilor
Cad cântece de .
privighetori
Pe canalul din colțul
,amurgului,
Ce urcă până in geana a nopții,
Greierii își acordează viorile
Cu arcușul inimii mele
Și așteaptă răsăritul Lunii
Ca să înceapă concertul pentru regina nopții.
...........
de Vata Daniela
Se uita soarele- napoi
Si umbră frunzei stă să râdă
Sub adierea serii blândă.
Grădină arsă de arșița
Se- nclină rodului de viță
Ce-și umple bobul cu răcoare
Să-și coacă- n el sfânta licoare
Care te- mbie cu chemare
La o iubire asa mare.
E-atâta vară,
de Vata Daniela
E-atâta vară,
Că din a inimii cămară
Îmi cântă frunza de arțar,
Îmi cânta-un vânticel hoinar
Și îmi trimite-acum în dar
În colțul străzii, la bazar
Un trubadur arunc-un zar.
Si, uite-asa, un fapt bizar,
Eu îl ridic si îl întorc
Ce crezi?-e număr cu noroc!
Plansul ploii pe obraz
Mi a
facut azi in necaz
Ce, voiai sa fie soare
cand e Marte- n calendare?
Vrei și muguri infloriți
Când soarele e cu dinți?
Mă privește! Eu sunt ploaie
Stau afară, nu-n odaie
și nu am haină de oaie,
Am ,in schimb, haine de ape
și lumină cât incape
Să-nflorească merii-n gard
Ca iubirile ce ard
Ard pe rugul implinirii
In fireasca lege a firii !
mi-am facut mainile a rugaciune
si-am acoperit ochii florilor
ca sa nu ma vada nemiscata,
cum rosesc de-atata dor.
uite,voiam sa-ti spun ca nemurirea si linistea
sunt rareori pauza din marele spectacol
al vietii mele...
eu sunt alpha si atat de constanta
ca aproape te plictisesc spunandu-ti
ca n-am stiut niciodata
sa vorbesc cu oamenii mari,
care mi s-au parut intotdeauna
destepti si foarte suficienti
cand era vorba sa-si depene povesti de viata,
adevarate...
in umbra cuvintelor spuse
ei tainuiau adevarul la care eu ,
eu nu aveam cum sa ajung
pentru ca nu eram suficient de mare.!
acum am crescut si
in cohortele mele de cuvinte-necuvinte
mi-e frica de hainele lor
cand prea largi , cand prea stramte...
ma strang consoanele,
ma mangaie vocalele cu inima lor
lipsita de aparare ca si inima mea
agatata-n lumina galbuie a toamnei.
le masor energia pana la galaxia fiintei tale
si le insotesc tot mai aproape
de capatul universului- cuvant;
le fac lampioane si le trimit cu privirea
sa lumineze prin negura noptii,cat mai departe..
si ele incearca sa ma ajute
spunandu-ti cu maturitatea duruta
ca la noi ,la capatul asta de lume
se lasa toamna tarzie,dragostea mea,
si eu ma plimb pe strazi de cuvinte
spre gara in care se-aude un tren
ce spinteca aerul de vise pierdute
din haina de varste..
si eu ma plimb pe strazi de cuvinte
ce duc inspre cer
mesaje criptate despre vise
